Incheiere

am terminat si seria hyperion. deschideam prima carte acum vreun an si ceva, iar pe a doua, the fall... de-abia acum. mi-am impus sa completez o serie de-acu incolo. nu le mai intercalez cu alte carti, sa nu pierd firul actiunii. the fall... nu a fost asa slaba pe cat ma asteptam, anticipatie data de multe review-uri care nu erau imbucuratoare deloc. intr-adevar, nu mai are atmosfera aia misterioasa din prima, care dadea un efect de "must keep reading", dar ca actiune si ca plot ending isi pastreaza din efectul asta. prea multe intrebari la care vrei sa afli raspunsul. finalul este satisfacator, as fi vrut un pic mai mult de "de ce". sunt si cateva rupturi misto in poveste, care te fac sa te uiti un pic in urma, sa verifici ca ce s-a intamplat corespunde cu vreo logica. pare-se ca pe partea de "sfictiune" (fictiune speculativa) dan simmons incepe sa se instaleze lejer ca scriitor preferat in vremurile astea tulburi. seria endymion, in schimb, mi-e cam frica sa o incep. inca.

Haiku

Vara asta...
Poate un refugiu la mare
Poate nu..

In galben

lumea crede in idealuri, dar daca o intrebi habar n-are in ce crede. asa ca scormonesc pentru inceput cateva fragmente disparate din ce insemna odata inceputul unui frumos roman SF, pe care il scrijeleam intr-o agenda de pe vremea lui ceausescu, galbena, cu miros de motorina. aceeasi motorina care mi-a patat atlasul geografic in portbagaj la dacia bunicului probabil:

"singura explicatie este saparea unei galerii"
"aici toate lucrurile decurgeau normal"
"dl. franz avea dreptate, era ceva ciudat la mijloc"
"cititorul va face cunostinta mai tarziu cu fortareata vesela"

acum daca ma uit bine si mai stau sa sterg si sa adaug unele chestii, iese genial. ce sentimente de vizionar ma incercau atunci.
la sfarsit o muzichie in fapt de seara, sa mearga paginile prafuite:

Best fantasy books

un top 25 al celor mai bune carti fantasy, facut de bestfantasybooks.com, care imi arata cate comenzi mai am de dat. si da, primul loc il ocupa a song of ice and fire.

TOP 25

Perdido Street Station

la inceput a venit scepticismul galopand. in cateva capitole m-am corectat, constient de greseala facuta: ma gandeam ca o sa ma plictiseasca aceasta carte. china mieville scrie in ton steampunk, dar nu este steampunk asa cum steampunk-ul ni-l imaginam. nu e tehnic la nivel metalic, ci la nivel psihic. si cand crezi ca deja te-ai infasurat in toate itele probabile, care sigur te vor plictisi si iti vor da senzatia de carte epica, dar latita si lungita inutil, mai vine una, care iti rescrie comportamentul vis-a-vis de ce ai citit pana acum. tocmai am trecut peste un astfel de hop care m-a facut sa vreau sa termin cartea cat mai repede.
ma obisnuisem cu george r.r. martin si asteptam ca lectura sa decurga intr-un fel sau altul ca acolo. dar am invatat acum sa il citesc pe mieville. in momentul in care ti se intampla asta, devii brusc constient. cam ca in terminator sau matrix

Watch the men watch men

weekendul acesta am citit watchmen (multumita lui di), graphic novel-ul lui alan moore si dave gibbons. mi-au placut mult cum sunt conturate personajele, care numai supereroi nu sunt. sau altfel spus, si supereroii sunt oameni. sau si mai cliseistic spus, toti supereroii plang. in orice caz, pe aici. lasand la o parte o buna masura de cliseu, aceasta cartulie numai un concept de deja-vu nu este. filmul am inteles ca trebuie sa apara in 2009, si din trailer nu pare sa continuie nimic, ci doar sa respuna povestea de aici. alaturi de transmetropolitan (de care v-am vorbit mai demult), este un must read pentru cei carora le place genul acesta de aventura vizuala.

Gaudeamus rigiditur

am bifat si targul de carte gaudeamus 2008. o prima reactie este de mirare: acest targ a fost sub semnul lemnului. de la carti precum the wood book (cu texturi din lemn pentru toate familiile de copaci), la "organizarea santierelor de prelucrare a lemnului", imi picau ochii numai pe lucrari de acest gen. a doua mare egida sub care s-a desfasurat targul a fost cea a sindicatului "broboane de beton pe frunte". daca la capitolul psihologia in multime stau destul de bine, ma enerveaza, ca de altfel peste tot, lipsa bunului simt in multime. nu e cazul sa detaliez, se intelege. alt aspect interesant a fost cum o formatie invitata la un stand de carte (nu am retinut numele) reusea sa masacreze piese de beatles si creedence. enfin.
azi am reusit sa impusc urmatoarele:

epistolarul lui liiceanu (reeditat in sfarsit la humanitas)
michael chabon - yiddish policemen union
china mieville - perdido train station
cititorul lui tolkien - teodoro gomez, o carte care explica ce sta in spatele mitologiei middle earth
etica lecturii - j. miller

Shelfari

da, deci mi-am facut cont pe shelfari. pentru cine nu il stie, este un site pe care te lauzi cu ce ai mai citit, citesti sau vrei sa citesti. cu carti adica. daca nu prea esti cu cititul, te poti lauda cu alte chestii pe coolio. serviciul iti permite sa adaugi si tu opere, daca nu le gasesti in baza de date a site-ului. m-am gandit la inceput sa imi fac cont, dar auzisem ca nu are multe carti, ca nu poti sa updatezi baza de date and so on. intre timp s-a mai maturizat, pana intr-atat incat si amazon are planuri mari cu el.

Invazie

dupa o idee de-a lui exty care e dupa o idee a lui horia ursu. let the flow flow:

Ma scuzati

dar nu pot sa scriu nimic din motive de clash of kings. pentru ca se ingroasa gluma. ca sa nu zic de ultimul gojira

Lectura usoara

cu noua campanie pro-citit. de la nu stiu exact cine. oricum in ultima vreme s-au inmultit cartile din lista considerabil. ma gandesc ca luna iulie va fi foarte bogata in achizitii, sper eu, interesante. aviz amatorilor de comenzi online, caci se anunta vremuri grele la buzunarul virtual.

Best novel

ma vad constrans din ce in ce mai mult sa caut si sa citesc cartea lui Michael Chabon, The Yiddish Policeman's Union, primita de autoritati cu un premiu nebula pentru cea mai buna realizare pe 2007. aparent este o poveste cu valente politiste, care pleaca de la alternativa unei baze de refugiati evrei undeva in alaska in timpul razboiului si distrugerea statului israel undeva prin 1948. sunt deja destule persoane influente care mi-au recomandat cartea, asa ca urmatoarea comanda la byblos o va include

Reluari

bine ca se mai inventeaza si fansite-uri la universurile literare, cum este acesta pentru a song of ice and fire. il laud pentru sectiunea de rezumat a capitolelor din cartile lui george r r martin, facuta parca pentru cineva ca mine, care se apuca de citit, ajunge pe la jumatatea cartii a doua si paraseste scena. bineinteles, acum nu mai stiu prea multe din actiune, deci va trebui sa reiau din urma firul povestii. dar gratie acestui demers laudabil, am fost scutit de a mai reciti sute de pagini si de a experimenta zeci de deja-vu-uri

Tradarea carturarilor

stiu de aparitia cartii de ceva vreme, dar inca nu am ajuns la ea. este o problematica mai veche; imi punea anul trecut niste intrebari, care sper eu, isi vor gasi reformularea acum. subiectul mi-a fost alimentat din nou, dupa ce am citit un articol aici si dupa ce mi-am adus aminte de unele promisiuni culturale. a facut sa ma intorc la problema omului de cultura, prins in manevrele politice ale timpului sau. Benda acuza alunecarea unui "carturar", prin prisma pasiunii sale politice, intr-un rasturnat al propriilor principii morale. libertarea ideilor este deci fenomenul care trebuie sa responsabilizeze. mai multe cand voi fi citit de pe pagini

hmm

o carte de citit. daca ati vazut si filmul cu benicio del toro si johnny depp fear and loathing in las vegas si nu v-a placut este ok. daca v-a placut in schimb este bine. cartea vaz ca a aparut la polirom, dupa cum am aflat de pe metropotam, dar vechea mea temere in ce priveste traducerea apare iar. e bine totusi ca prin aparitia ei mi-am reamintit de hunter s thompson. si de faptul ca tre sa o iau in engleza

despre pratchett

am vazut ca s-a lansat un film, in doua parti, dupa cartile lui terry pratchett, the colour of magic si the light fantastic. sunt curios cum au pastrat atmosfera din ankh-morpork si cat de bine l-au realizat pe rincewind. sunt foarte pretentios la capitolele astea. mai ales dupa ce am trecut prin carti si prin seria adventure discworld, care m-a impresionat tocmai prin acea componenta de feeling. sper sa fie ok, sa nu ma lase cu impresia ca nimeni altcineva in afara de psygnosis (creatorii seriei pc) si hmmm, autorul, nu inteleg ca e totul legat de magic touch

Conjuratia imbecililor

o carte al carei final am inceput sa il cam vad din concentrarile de tensiune ale ultimelor capitole. stiam ca mister Ignatius Reilly va scapa intr-un fel sau altul din sacul de pisici. este o carte care mi-a tot alternat stari de simpatie cu individul, de compatimire a lui, de indignare pentru comportamentul celorlalti fata de el, dar si momente in care mi-era profund antipatic. chiar si poza de pe coperta e cam antipatica asa la o analiza mai atenta. stilul lui John Toole mi-a placut, dar m-au plictisit discutiile interminabile ale personajelor secundare, care cautau prin acestea sa se contureze dincolo de cat le era plapuma. parca te invitau sa le citesti in diagonala. fragmente savuroase gasesti, mai multe bucati pe capitol, ca la sfarsit totul sa se adune intr-un umor de situatie bine gandit, nu exagerat la genul Guy Ritchie, dar destul incat sa nu te indepartezi cu spranceana ridicata. o carte buna, un autor care a scris-o frumos, un personaj memorabil.

condus de o mana invizibila si de conul Aron, care daca mai aveam dubii, dupa un insightful approach nu le mai am, m-am apucat sa citesc seria Transmetropolitan. Povestea este cea a lui Spider Jerusalem, un jurnalist atroce, cu un look rob zombie la inceput, care devine repede o voce de temut intr-un univers cyberpunk megalopolis futuristic (modelul se stie). Sunt de-abia la numarul 5, dintr-un total de 60, deci mai am de citit. Deja au inceput sa ma prinda si presimt ca o sa mai am intalniri cu astfel de creatii artistice de acum incolo. Ma bazez tot pe cei care se mai pricep la astfel de chestiuni sa ma indrume.

Ea, adica dansa va fi urmatoarea carte pe care o voi citi. Este ati ghiciti continuarea de la Ilium a lui Dan Simmons, carte pe care am citit-o pe nerasuflate cum v-am tot anuntat de ceva timp incoace. Dupa aceasta prevad si o imersiune in universul Hyperion, de acelasi autor. Bineinteles, asta printre lecturile obligatorii de la scoala.

Revin cu un insight valoros despre ultimele achizitii de la Gaudeamus. Ballard si imperiul soarelui frumos, dar parca mi-a placut un pic mai mult filmul. Simmons si Ilium super, m-a captivat complet si nu ma pot stapani sa nu mai citesc cateva pagini in plus peste cat imi propun sa citesc. Si tot fac asta over and over again. Mai ales acum cand the plot thickens, vorba poetului.