Thursday, January 8, 2009

Perdido Street Station

la inceput a venit scepticismul galopand. in cateva capitole m-am corectat, constient de greseala facuta: ma gandeam ca o sa ma plictiseasca aceasta carte. china mieville scrie in ton steampunk, dar nu este steampunk asa cum steampunk-ul ni-l imaginam. nu e tehnic la nivel metalic, ci la nivel psihic. si cand crezi ca deja te-ai infasurat in toate itele probabile, care sigur te vor plictisi si iti vor da senzatia de carte epica, dar latita si lungita inutil, mai vine una, care iti rescrie comportamentul vis-a-vis de ce ai citit pana acum. tocmai am trecut peste un astfel de hop care m-a facut sa vreau sa termin cartea cat mai repede.
ma obisnuisem cu george r.r. martin si asteptam ca lectura sa decurga intr-un fel sau altul ca acolo. dar am invatat acum sa il citesc pe mieville. in momentul in care ti se intampla asta, devii brusc constient. cam ca in terminator sau matrix

4 comments:

Cristi said...

bai ia zi si mie cum e viata de fapt cand devi constient si pls scoate-mi si tu tuburile din mine si constientizeza-ma si pe mine:P

Tom said...

iar te-ai indragostit?

Cristi said...

si dragostea asta e incurabila???? spune ca sunt disperat??? cat timp mai am pana ma sterge "matricea"??? NU VREAU SA MORRRRRRRRRRRRR!!!! apropo : WARHAMMER :)))

Anonymous said...

simt cum sint nitelus chemat agan (sa dau cu paru-n balta)... revin asadar - pentru putin - la viata, din abisul (finitudinii) in care zac, si spun (mai intii, la multi ani & bla bla bla si un an nou cit mai bla bla bla ! apoi) : iar ma loviti cu matrix ?!? presimt cum ma apuca o criza de enervare !!!

...viata, cind te trezesti la constiinta (ca sa zic asa), "cind devii constient" - e nasoala! sau nu. depinde ce gasesti in tine cind ajungi acolo...


gata, nu mai raspund la provocari
- ca dupa aia iar ma surprind pe mine insumi (cit mi-s de destept)...