Momentan

proiecte ue + comic sans

Certitudinea faptelor

am trecut marele hop si mi-am pus windows 7. pe desktop deocamdata, ca pe laptop mi-e lene sa imi mut datele. se misca foarte bine, dar inca nu l-am ingenuncheat cu photoshop si corel. we''ll see what we'll see.

am porniri prea culturale, care instiga la solitarism. trebuie sa ies prin cluburi mai des si sa citesc reviste.

simt ca m-am ingrasat, dar cantarul spune ca am stagnat(gheata la mal). e ceva in neregula cu cantarul. clar am mai slabit.

inca nu stiu daca sa ma uit la star trek. mmmnu.

nu mai am scoala si toata lumea din jurul meu invata. tristetea nu ma copleseste.

si acum imi este admirat telefonul. incep sa ies din anonimat.

Evolutia lucrurilor normale

sunt dispus sa cred. dar daca cei care au crezut mai abitir ca mine s-au inselat, si chiar ei spun asta, ce sa mai fac? sa caut sa plec sau sa imi continui viata ca si cum nu se intampla nimic pe langa mine, pana intr-o zi cand ma vor apuca toate si ma vor trage in jos. inca nu stiu sincer. tot ce stiu e ca, pe zi ce trece, nu mai e de stat aici.

Demo in life

scarbit de abureala politica la care suntem partasi vrand nevrand in ultima perioada, m-am concentrat mai mult pe ce a avut sa imi ofere internetul. adica alta abureala. m-am uitat la tot felul de prezentari, mini conferinte, video reviewuri si alte asemenea, din care nu am retinut nimic. m-am uitat si la prezentarea oficiala a platformei de comunicare google wave. aici gasiti filmul cu tarasenia. e destul de lung, dar nu va nelinistiti, ca nu merita sa il vedeti pe tot. asa cred. de asemenea sesizez prezenta ciudata a destul de multor ebookuri prin foldere disparate pe hard, ceea ce ma duce cu gandul ca ar trebui sa incerc sa mai citesc din ele. asta daca ma prind primele pagini. in mare am ramas restantier pe capitolul advertising. a, si mi-am mai adus aminte cum am suferit in tacere in fata rafturilor cu carti de design de la carturesti. vroiam sa plec cu vreo 10 acasa, dar insemna sa mai intru si in celalalt salariu. asa ca m-a cuprins tristetea

Comunicand mancand

cateodata vrei sa spui atat de multe lucruri incat pierzi esenta. dar ce te faci cand chiar spui multe lucruri fara de fapt sa spui ceva. in ultima vreme mi se intampla ca in anumite situatii sa comunic foarte mult, foarte repede, de dragul vitezei si tehnologiei, ca deh, sunt vitezoman si tehnic, si uit sa pun esenta pe primul plan. mananc mult din ce ar putea fi spus pe un anumit subiect. chestia asta am observat-o des si in jurul meu, dar ceea ce ma supara e ca la mine s-a instalat fara sa imi dau seama exact cand. nu este neaparat artificial sau lipsit de valoare. daca ti se cere sa comunici eficient, de multe ori nu o faci taraganand la nesfarsit ce ai de spus. dar daca o spui in pripa risti sa aiba efectul unei moristi in spatele ventilatorului

Traditii si simpatii

era bine in oras. imi faceam griji ca daca nu am activitate nu o sa imi placa. acum imi place pana maine, ca reincep munca

ziua e tot timpul mai scurta decat noaptea, nu va lasati pacaliti. fiti vigilenti

primesc vesti usturatoare din toate partile dar ma chinui sa dezvolt imunitate. karma, neh?

mi-am permis sa nu ma duc la concert la faith no more, din cauza unei scurte si rasunatoare convalescente. revin cu zztop

este musai sa imi iau netbook, ipod touch, gps de masina si vreo zece mofturi, dar pe care nu le insir aici, ca mi-e rusine

cand citesti, nu scrii

daca nu ma reapuc de scoala este pentru ca am lucruri atat de marete de infaptuit, ca ma mir de ce stagneaza

ioc

cea mai buna descriere a unei stari de fapt. mai actuala ca niciodata.

De inceput de pustiu

observ ca am inceput sa vorbesc cam mult. o sa vorbesc mai putin. o sa fac la fel. poate un pic mai bine

marea "digg-uire" este enervanta. o suta de mii de postari si de twittari cu poze funky, filmulete cool pe youtube si alte articole semi obscure. un anumit grad de toleranta e tolerabil. asta in schimb e de netolerat

internetul e bun numai cand nu il ai

un asiduu proces de constiinta ma impiedica sa dau un salariu pe un gps

am cumparat o revista la care am primit music for drivers vol. III. spicuiesc in nestire: horia brenciu, cristina spatar, animal x, andra, anda adam. va fi in heavy rotation. macar pana la piata

e iunie si nu e bine ca se apropie iulie

Vivat

in mod evident traieste bine mersi. schioapata de ambele membre, nu se mai opreste decat in vreo 10 m daca e drum drept, dar astea sunt detalii, si inca unele de anul trecut. pe alea bicla est

Picnic in munti

eh, nu chiar in munti, dar intr-un peisaj interesant. in padure, la margine de lac inconjurat de pontoane. adica la comana. e relativ aproape de bucuresti, dar echipati-va cu rabdare, caci drumul pana acolo are cateva portiuni 100% offroad. iar unde nu e offroad, ie gropi. multe. am inteles ca toata zona este parc natural protejat, dar lumea nu avea nici o remuscare sa faca gratare peste tot; plus ca se observa o totala lipsa de interes a autoritatilor in ce priveste reabilitarea zonei. dar este un refugiu daca vrei sa scapi de teroarea pustnicului sau a padurii baneasa etc.

manastirea din comana

Scurt ghid urban de orientare

cand vecina de la parter se uita in sus, nu vorbi. s-ar putea sa stropesti

in parcare nu acuza fara sa cunosti bine pe cine acuzi (unde sta, cati oameni cunoaste la randul lui, de ce etnie e sau exact de care capete de acuzare e vinovat cu adevarat).

tot in parcare nu cauta bolovani prea mari. nu exista decat pe o singura strada din bucuresti

daca un caine latra, automat mai sunt 25 pe langa el pe care nu ii auzi. ei insa exista. poate chiar 30

daca ai flori la geam, nu vei avea vecina la parter.

cand stai cu masina la semafor, fii pregatit sa treci pe galben. la verde trece doar ultima masina.

problema parcurilor este una serioasa. sunt prea multe si incep sa se afiseze in gerunziu britanic

lumea in oras iti vrea tot timpul binele. situatia se schimba cu cat te apropii de locul in care locuiesti.

daca stai la curte, nu ti se aplica decat impozitul.

nu e bine sa te afisezi la o terasa zambind. lumea va crede ca stii ceva ce ei nu stiu, ba despre ei, ba despre locul acela.

daca vrei sa faci combinatii, fa-le, dar nu te lauda.

daca alergi noaptea, nu respecta trecerile de pietoni.

daca alergi ziua, alearga noaptea.

cand vine cutremurul si nu ai frigider destul de inalt, nu te chinui. viata e s-asa complicata.

cand intrebi politicos pe cineva ceva, nu astepta neaparat un raspuns verbal.

Parole d'honneur

nu stiu daca v-am povestit episodul cu vidanja. era intr-o vara, din cate imi amintesc, caci beneficiam de maneca scurta la tol, si am deschis larg perdelele la balcon (nu am automate). pe strada trona o vidanja. nimic interesant. ies afara, fac doua strazi. aceeasi vidanja la capatul strazii. (era si un film, horror pe autostrada sau ceva de genu, cu un camionagiu dubios intr-o oarecare cisterna si o masina care tot timpul aveam impresia ca e dacie 1300). mai parcurg doua strazi, mai stau la taclale, mai trec vreo doua ore. motor gajait pe strada, trece vidanja prin fata mea. ma sfideaza. intreb acuma, cum poti trai terorizat de o vidanja? (cazul lui mircea crisan cu pisica e mic copil, o sa il povestesc si pe acela alta data)

ps. de aici se trag mai multe concluzii: sper sa n-o alegeti p-aia cu viata de c***t

Pofta vine postind

deci m-am intors. cateva zile in odihna, reculegere si liniste mi-au trebuit sa imi dau seama de unele lucruri. asadar m-am intors cu o lista lunga de carti de cumparat, carti de citit in viitorul apropiat musai, carti de avut pe raft dar de citit mai tarziu, cand o sa fiu mai mare, oameni de vazut, oameni de vorbit, oameni cu care sa rad si locuri de vizitat, de umblat, de plimbat sau de vazut. ba mai mult, s-au inghesuit toate deodata incat nu reiese altceva decat ca fiecare dintre ele este o prioritate.

Pauza continua

cu plecarea de pasti spre taramuri mai insorite si mai aerisite. ne reintalnim dupa cozonaci, pasca, drob, miel, fripturi, masline de kalamata si oua rosii tari (adica fara zeama)

Pauza

acesta este un update pentru care aveam cel putin trei idei, dar pe care am avut ghinionul sa nu mi le notez. asadar s-au pierdut.

Cu virgula

urmeaza asadar o perioada propice pentru nimic. debordez de chef pentru activitati in aer liber, dar gasesc deconcertanta uneori zaboveala cu care ma uit in jos si nu zic nimic. incep sa fiu interesat de lucruri pentru care nici nu ma miscam din pat acum ceva timp. s-ar putea sa fie totusi bine

Pe aicea nu se scapa

observ, daca tot e criza rasdiscutata pe toate felurile de unde, ca blogurile sufera considerabil de pe urma ei. este o anumita lancezeala in scriere, lipsa de idei cand vine vorba de alte idei (valabila si in cazul de fata), ba chiar o anumita emanatie de sensuri dubioase, incat ma intreb daca n-o fi vorba de o combinatie letala intre astenia de primavara si situatia financiara a lumii. sigur, ca astern cateva ganduri cu privire la ce cred eu ca observ nu este un fapt de judecata, ci unul de constatare, eventual din ipostaza maimutei (in special cea cu mana pe urechi). asa ca acum este timpul pentru studiu. luna martie, una, doua, poate chiar trei zile din ea. nu mai mult, ca vine criza

Suprematie la etaj

cand multe personalitati puternice se intalnesc brusc intr-un spatiu mic, sa zicem de o camera, da cu virgula intotdeauna. cand cateva incearca sa se impuna mai mult, mai adaugam zecimale. asa este peste tot, la etaj, in mansarda, sau chiar in casa vecinului. se poate face pace, dar cu un pret. pretul fuduliei care foloseste conceptul "sapa". pe conceptul "sapa" putem bate apa in piua mult si bine, fara folos insa, dar blogul merge mai departe (cum auzeam azi la un radio). mai adaug ca am citit undeva sintagma ignorance is trust. da, trust trust, dar sa stim si noi.

In galben

lumea crede in idealuri, dar daca o intrebi habar n-are in ce crede. asa ca scormonesc pentru inceput cateva fragmente disparate din ce insemna odata inceputul unui frumos roman SF, pe care il scrijeleam intr-o agenda de pe vremea lui ceausescu, galbena, cu miros de motorina. aceeasi motorina care mi-a patat atlasul geografic in portbagaj la dacia bunicului probabil:

"singura explicatie este saparea unei galerii"
"aici toate lucrurile decurgeau normal"
"dl. franz avea dreptate, era ceva ciudat la mijloc"
"cititorul va face cunostinta mai tarziu cu fortareata vesela"

acum daca ma uit bine si mai stau sa sterg si sa adaug unele chestii, iese genial. ce sentimente de vizionar ma incercau atunci.
la sfarsit o muzichie in fapt de seara, sa mearga paginile prafuite:

Zona gri a lucrurilor

dupa un weekend la iarba verde si vaci si porci (interpretabil) si caini si izvoare, am regasit bucurestiul de mult uitat prin doua mari elemente. gara de nord, in care era un super curent si vreo 4 grade mai putin ca afara (adevarat fenomen social) si un junghi de toata frumusetea in spate, care atunci cand respir ma pune pe pauza. sunt iritat, dar in acelasi timp bucuros ca e doar pe partea dreapta. ascult cityfm si imi dau seama ca 75% din ce se canta acolo nu imi place.