Mirare

Chiar si ce mirare! Ca ma intorc iar din nou la anii '70, de data aceasta cu Van Der Graaf Generator si Barclay James Harvest. Melodia zilei probabil va fi Hymn, dar ziua e tanara. Sa aveti o dupa-amiaza placuta.

Going home

Nu este nici un secret ca nu am mai vazut marea de doi ani. Cred ca un singur lucru imi lipseste. Briza de pe faleza, seara, si luminitele din larg, din marele intuneric. Anul asta trebuie sa respir iar vantul acela de pe faleza sau lucruri ciudate se vor intampla.

Melodia zilei: Rainbow - Stargazer

Activitate forumistica

De nu era un anumit forum, care a declansat printr-o intrebare alte intrebari, probabil ca acum ma gandeam la ziua de maine. Dar astfel mi-am adus aminte de poezia lui Marin Sorescu, cu care am confrerit ceva timp. Probabil ca poetii mei preferati raman el si cu Nichita Stanescu. Din curiozitate am luat cativa oameni din jurul meu si i-am intrebat care sunt poetii lor preferati. Nimeni nu mi-a spus Eminescu. Cosbuc, Bacovia (evident), Alecsandri. Lipsa lui Eminescu si prezenta lui Bacovia ne indica ceva, inca nu stiu ce, dar ma voi gandi. Am neglijat un pic poezia noastra contemporana recunosc, dar sunt curios ce versuri se mai scriu in anul 2007.

Doua planuri pentru mai tarziu:

1. Sa gasesc din nou starea aceea.
2. Sa cat sa nu pierd mult din starea actuala.

DooVorbe si nu mai mult

1. S-a deschis un nou blog (devin tot mai rare, motiv de ingrijorare), asa ca vizitati-l cu inviorare, ca e destul loc de parcare. Il gasiti link acilea mare.

2. S-a deschis sezonul de vanatoare pentru wildlife photo. Detalii. Check it out.

Ziare vechi

Cred ca jumatate din profilul de la facultatea unde invat cu sarg ma obliga sa ma gandesc la ziare tot timpul. Asta pentru ca de fiecare data cand trece omul cu fiarele, eu aud ziare vechi, ziare vechi. Dar absolut de fiecare data. In curand o sa confund ziaru cu fiaru, sau si mai rau, fiarele cu cotidianele. Apropos, ati vazut cate fiare sunt in cotidiane?

Marea provocare

Marea provocare a zilelor noastre, invazia de statusuri urate pe messanger. Observ inrautatirea situatiei de la o zi la alta. Saptamana aceasta au fost cateva momente de maxima incordare, incat nu stiai cum sa apesi mai repede butonul ignore si cui. Astazi situatia este ceva mai calma, cu doar un numar de doua, care sunt mai periculoase, in rest e calm. Va rugam, nu ne mai provocati....

Dangereux

Peste ce am dat deunazi

Serile ID

Revista "Idei in dialog" si ASLS inaugureaza seria evenimentelor "Serile Idei în Dialog în amfiteatre" Tema întâlnirii: Spiritul revistei "Idei în Dialog": calmul discutiei, seninatatea valorilor

Primul eveniment a fost miercuri, la ora 18, in amfiteatrul Titu Maiorescu al facultatii de litere. Inivitat special, Horia-Roman Patapievici. Salut total aceasta initiativa a revistei si astept si site-ul acela sa se construiasca odata, caci e de vreo doi ani in revizie. Din pacate nu am putut sa ajung miercuri, dar daca afla cineva ceva de urmatoarea manifestare, cat mai repede sa imi spuna si mie o data si un loc.

O problema rezolvata

Ma cuprinsese usor panica despre mobilul meu. Nu de cate ori a luat cazaturi si inca se mai tine in balamale, dar pentru ca avea prea multe chestii super cool si business class related, incat nu reuseam sa folosesc nimic. Iata insa ca i-am gasit o intrebuintare. E-book-urile, sau cartile in format electronic. Combinatia mortala de widescreen cu browser web ma lasa sa citesc fara eforturi de retina carti. Mai ales cand ma plictisesc in banca la ora de matematica, sau cand merg cu metroul si nu am chef sa invat.

Pamuk si un nobel

Dupa ce am terminat Ma numesc rosu, am ramas cu senzatia de Umberto Eco. Am ramas cu compozitia unui "Pendul al lui Foucault". Atmosfera Istanbulului la apusul imperiului otoman este ireala. Scriitura lui Pamuk a reusit sa redea viata din mahalaua orasului, trairile unor miniaturisti, ale unor oameni simpli, ale unui ucigas, trairi care ingemanau arta cu existenta. Caci a trai in lumea pe care o pictezi te sileste sa vezi altceva, sa vezi creatia divina ca pe un dar pentru lumina ochilor tai. Da, Orhan Pamuk a scris o carte de premiul Nobel, neatinsa, atentie, de acel exotism ieftin, care ia mintile multor cititori. E un Istanbul al rupturii culturale dintre est si vest, dar si a portitelor de asimilare reciproca a lor. Este Istanbulul in care Coranul se intalneste cu Biblia.

Squirrel action

Farting Squirrel Saves The World! - The top video clips of the week are here

Eclectic electric

Electro sessionz, club FG, etcetera. Sursele de clubbing canta catre mine sa incerc si mixul ala, dar si ala, si uite si asta, care e mai vechiut asa(are o zi deja), dar merita. Noul cuvant pe ordinea de zi e "mashup", adica acel stil care consista din adunarea de parti din mai multe cantecele si mixarea lor laolalta intr-unul mai mare. Melodia zilei este Black Sun Empire - Porcelain, un dnb care suna frumos. In cantitatea scormonita de mixuri si mixulete, mai dai si de chestii dragute, asa de chill laaaunj.

PS. Tocmai am primit si Yonderboi, care e foarte roc de la primele sunete. Keep in touch.

300 de mii

Deci dati-mi voie sa am si eu o slabiciune cinematografica, pe numele ei 300. Mai mult vizuala si de efect, decat artistica de-a dreptul. Ei bine, acesti 300 de oameni, spartani, apara ei trecatoarea de la Thermopylae impotriva atacatorilor domnului Xerxes, liderul imperiului persan. Pana aici neinteresant. Interesant e ca e facut dupa o nuvela de-a lui Frank Miller, tipu cu Sin City(film care mie nu mi-a spus mare lucru, decat poate ca elijah wood nu e asa cuminte si ca gollum a mai jucat si in alte productii, doar ca era vopsit in galben). 300 am inteles ca respecta intocmai nuvela grafica; nu am de unde sa stiu caci nu am vazut-o, dar cateva imagini de pe net par cunoscute din scenele productiei. In schimb nu imi place ca mor ei la sfarsit. Daca erau atat de buni, nu mureau toti. (se simte lipsa unui steven seagal sau unui cichician)

PS. Faze tari cand Xerxes tot felul de armate pe ei, cu bombite, creaturi din lord of the rings, elefanti cu arcuri and stuff. Satisfaction guaranteed!

Infuzie

In ultima perioada "am facut abuz" de iesirile prin clubulete si clubusoare care mai de care mai coolareanu. Ca sa fiu trendy, ca sa mai scartaie rotile la masina si ca sa uit complect si irevocabil de faptul ca se imputineaza chillouturile bucurestene vazand cu ochii. In momentul de fata, singurele chestiuni care ma relaxeaza si care sunt okish, sunt ceainariile. Deci ce incerc eu sa va spun e ca nu mai suport zgomotul si forfoteala. Cum necum, un chill "lounge" (laaaaunj) este la parfaite retzet.

Privirea peste umar

Mi-am adus aminte de acest album inteligent al celor de la Fall of Troy, Doppelganger pe numele lui, cand ascultam Alfredo Kraus. Fara legatura. Din cand in cand ne mai intoarcem asa in trecut, un pic, mai mult de complezenta fata de timpul pierdut ascultand sau memorand chestiuni utile si/sau placute. Si stai si te intrebi, daca in diversitatea de astazi (muzicala sau nu, caci poti asculta foarte bine muzica societatii si nici nu trebuie sa o cauti pe dc) se mai vede legatura cu problematica timpului si cupletul nou/vechi. Cred totusi ca muzica societatii actuale se oglindeste in albume de genul acesta. Nu este nimic rau in asta, este doar pura observatie.

Sub semnul fluierului

Nu pot sa zic ca vremea de afara te imbie la folk, pentru ca termometrul de buzunar al meu rupt pe margini zicea 9 grade. Sau 8 si un pic. Asa ca ramane muzichia cu peisaje de iarna si fluiere. Nu e o combinatie ciudata intre personajul de mai sus (Gryphon) sau Vintersorg, e doar progy old school times. De indata ce voi gasi albumele care imi trebuie astazi, le voi propune spre ascultare. Si spre invatare.

PS. DJ Dimitri nu a pus ce trebuia, asa ca am plecat.

Concurs de fotografie - „FOTO UB”

Cica avem urmatoarele:

Universitatea din Bucureşti vă invită să participaţi la prima ediţie a concursului de fotografie „Foto UB” care se va desfăşura în perioada 16-18 martie 2007, concomitent cu desfăşurarea „Târgului Educaţiei”

Concursul este structurat pe două secţiuni:

instantaneu, cu tema COTIDIAN STUDENŢESC - fotografiile prezentate trebuie să surprindă aspecte din viaţa universitară şi din comunitatea studenţească; fotoreportaj UNIVERSITAS – fotografiile vor fi însoţite de un text de interes pentru comunitatea universitară. Pentru ambele secţiuni vor fi trimise maxim 4 foto (alb-negru şi/sau color, format 20X30 cm.)

Pot participa elevi, studenţi, cadre didactice, reprezentanţi ai societăţii civile. Plicurile ce vor conţine fotografiile vor purta menţiunea „Pentru concursul Foto UB” şi vor fi trimise în perioada 1-10 martie la adresa Departamentul „Servicii pentru Studenţi” – Universitatea din Bucureşti (Bd-ul. Mihail Kogălniceanu, nr 36-46, Căminul M. Kogălniceanu, Corp C, et. 2, cam. 202; Tel.: 021/317 05 27; 021/315.80.93).

Vernisajul va avea loc în data de 16 martie 2007, ora 12:30, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, iar jurizarea lucrărilor va avea loc în perioada 16 – 18 martie 2007. Juriul, format din 3 – 5 membri (un reprezentant din partea organizatorilor, un fotograf profesionist, un jurnalist, un cadru didactic şi un redactor) va desemna câştigătorii care vor primi următoarele premii pentru ambele secţiuni: premiu I- 1000 RON, premiu II - 500 RON, premiu III - 300 RON.

Alte detalii referitoare la copyright, formular de înscriere, precizări organizatorice, pot fi obţinute la http://www.ciocp.ro, http://www.unibuc.ro; e-mail: ciocp@campusub.ro, tel: 021/315 80 93.

Persoana de contact: Samia Cunţan, 0745300436.

Buckethead - Pepper's Ghost

Gasesc relaxant si ingenios acest albumel al domnului din titlu. E eficient si foarte frumos cantat, fara multe orchestratii si intro-uri (caci ar fi sunat cam ca adevaratii urmasi ai lui odin, stiti voi care), si puncteaza tot ce se poate puncta. Titlul se refera la acea tehnica din teatru sau magie (caci asa spunea wikipedia), prin care obiectele dau impresia ca dispar sau ca se transforma in alte obiecte. Se folosesc iluminari speciale si sticla, dar mini-tehnicus cred ca stie mai bine. Un album frumos, da.

East....wood

De ceva timp incoace tot zic sa ma uit la Letters from Iwo Jima, al lui Clinty, dar nu reusesc. Cu asa schedule pe capul meu, e incetosata treaba. Vorba unui amic: "ce ai, nu te regasesti?" Nu stiu deci daca e un saving private Ryan cu ochi mici sau band of brothers la rasarit de soare. Deci nu stiu daca imi va placea sau imi va placea.

Liberalism aplicat

"Niciodata nu avem dreptate in mod categoric, absolut siguri putem fi decat de faptul ca gresim" (Richard Feynman)

Cu citatul acesta incepe ultimul numar din ID, pe care l-am luat ieri si l-am rasfoit aseara. La inceput eram increzator, dar cred ca m-am cam departat eu de filosofii si politici in ultima perioada, caci stupoare!: mi s-a parut un numar slab. Chiar si domnul Patapievici (Patavecipici pentru prieteni) in al sau editorial, se pierde foarte repede in ce vrea sa spuna si ar vrea sa ne faca sa intelegem. Dar este starea de fapt astazi, no worriez.

Friendship Time

Tema saptamanii ramane timpul, dar problema e ca pana m-am dezmeticit eu sa scriu ceva, am terminat de ascultat albumul. De vreo sase ori. Si ceva. E inutil sa spun ca mai zace si pe mp3 sau ca mi l-a dat Diana, care astepta un review. Iata-l! Acum sa vorbesc despre review. Este un review la obiect, care descrie albumul avut pe mp3 si de care nu vorbeam daca nu il aveam (sic!). Extraoptiunile cu placutul si fenomenalul, care reies din tagurile "anii '70" sau "remastered" propun o cat mai repede dumerire. O "urecheada" neaparata, sa zic asa. Keep in touch, friends!

PS. I believe it's art....
PPS. Volbeat, imi pare rau...

Time keeps painting, my darling

"La reintoarcerea din periplul muzical, momentan cu Volbeat, sau fara ei, o certitudine ramane. Ca timpul trece. O mare descoperire, la vremuri de restriste pentru cei care nu au cum sa citeasca acest blog. Cum periplul se incheie, doar ca sa inceapa a doua zi, cea din poza se intoarce doar ca sa se mai intoarca o data. Este un perpetuum mobile mai interactiv un pic." (Ganduri despre clepsidre, vol. I)

Dileme noi si vechi

Nu stiu despre ce sa va vorbesc intai si intai. Sunt impartit intre Fowles si Orhan Pamuk, ultimul album Volbeat sau sesiuni de pozat la care nu mai ajung. Poate cand voi ajunge, voi face si niste update-uri de poze asa, pe margini. De proba, sa vedem ce iese. La anul pe vremea aceasta, la roblogfest iau sigur premiul pentru cel mai bun blog necunoscut din Romania. Pana atunci, cititi un Pamuk, ascultati un Volbeat si ridicati aparatele in aer.