Privirea peste umar

Mi-am adus aminte de acest album inteligent al celor de la Fall of Troy, Doppelganger pe numele lui, cand ascultam Alfredo Kraus. Fara legatura. Din cand in cand ne mai intoarcem asa in trecut, un pic, mai mult de complezenta fata de timpul pierdut ascultand sau memorand chestiuni utile si/sau placute. Si stai si te intrebi, daca in diversitatea de astazi (muzicala sau nu, caci poti asculta foarte bine muzica societatii si nici nu trebuie sa o cauti pe dc) se mai vede legatura cu problematica timpului si cupletul nou/vechi. Cred totusi ca muzica societatii actuale se oglindeste in albume de genul acesta. Nu este nimic rau in asta, este doar pura observatie.