Pamuk si un nobel

Dupa ce am terminat Ma numesc rosu, am ramas cu senzatia de Umberto Eco. Am ramas cu compozitia unui "Pendul al lui Foucault". Atmosfera Istanbulului la apusul imperiului otoman este ireala. Scriitura lui Pamuk a reusit sa redea viata din mahalaua orasului, trairile unor miniaturisti, ale unor oameni simpli, ale unui ucigas, trairi care ingemanau arta cu existenta. Caci a trai in lumea pe care o pictezi te sileste sa vezi altceva, sa vezi creatia divina ca pe un dar pentru lumina ochilor tai. Da, Orhan Pamuk a scris o carte de premiul Nobel, neatinsa, atentie, de acel exotism ieftin, care ia mintile multor cititori. E un Istanbul al rupturii culturale dintre est si vest, dar si a portitelor de asimilare reciproca a lor. Este Istanbulul in care Coranul se intalneste cu Biblia.