Tablou de iarna

gata, hbo da unda verde primului sezon din seria a song of ice and fire. adica prima carte ecranizata. si avem bonus si o mica scena

Cinema viscolit

daca afara tot era ca ecranul de la google, am zis sa revad aliens. si am revazut aliens, care impreuna cu al treilea au ramas cele mai bune din serie. dar nu despre aliens vorbim aici, ci despre fail safe, un film pe care l-am ratat la timpul lui. regia este a lui clooney, filmat alb-negru, cu o distributie generoasa (dreyfuss, cromwell, clooney, keitel, don cheadle, etc.) si facut a la piesa de teatru. pelicula "depicta" o scena din razboiul rece, in care un accident provoaca niste explozii nucleare. actiunea se petrece in 3 camere, dar nu prea te lasa sa te duci la baie si mai are si multe implicatii interesante pe parcurs. de vazut.

mai acana vreo saptamana doua, am mai urmarit la cinema doua pelicule antrenante. prima mi-a antrenat rabdarea, a doua curiozitatea. dr. parnassus este un film frumos, dar doar atat. inteleg de la unii ca e bun, de la altii ca nu. mie mi s-a parut genul de vazut acasa, intr-o dupa-masa de duminica, cand oricum nu iti pasa prea tare ce vezi.

al doilea este book of eli (cunoscut de cateva cercuri restranse si ca bucovilai), care ar fi un film banal daca nu ar avea doua catchuri: unul spiritual si unul mai putin. si el e de vazut; daca iti place de denzel te mai uiti la secvente si acasa, cand apare dvd-ul, iar daca iti place de mila kunis, te uiti la making of, cand probabil ca o dau cu o tona de fard, sa para "veridica" intr-o lume postapocaliptica.

Totulu-i totu-i elementar

inainte sa reiau californication, lasat undeva pe la primele episoade din seria 2, am avut timp sa vad niste filme ceva mai serioase. adica am incercat, inainte sa ma apuc de piticot, si un scrabble, sau fratele lui mai intunecat boggle.
up in the air ne prezinta situatia tragica in care ne aflam cu muncile si dependenta de servici. sau cu relatiile cu alte persoane, in stransa legatura. un clooney vioi, care oboseste amarnic pana la sfarsit. ma refer ov cors strict scenaristic. povestea e de o liniste agitata. merita vazut.
500 days of summer. un film care pare de adolescenti, cu adolescenti si pentru adolescenti, dar e de fapt un film si cu adulti si cu adolescenti, pentru adulti, facut de adulti. mai serioasa treaba decat s-ar putea crede, nu foarte serioasa insa. concluzia: it's complicated*
sherlock holmes. de obicei cad usor in plasa la filme de genul asta. asa s-a intamplat si acum. imi place cum e filmat, ca e exagerat, ca are faze haioase cand ar trebui sa fie serios. criticii l-au condamnat, l-au hulit, un fel de phoenix acu 30 de ani. ca strica atmosfera de atunci, ca strica personajul original. foarte bine, sa le strice. de vazut

* nu este vorba de filmul cu meryl streep

Un touch complet

cel mai amanat film al meu s-a produs. man from earth, cu un scenariu sf transpus intr-o singura incapere. un film care a produs efecte peste asteptari. nu un km 0, dar o productie bazata pe imaginatie. adica taman ce iti trebuie in business-ul asta.

pe carti calare. logo, font and lettering bible, de leslie cabarga, trebuia sa se numeasca doar font and lettering bible. un manual de "cum sa" destul de coerent si plinut pentru cei care nu vor sa foloseasca aceleasi sans serife in logo-uri + o mica istorie a baietilor care desenau litere in trecut.

tot pe saua cartii, o culegere de povestiri lovecraftiene, call of cthulhu, care se intinde nesperat de mult. selectia este destul de simpatica, caci pana acum nu am observat vreuna lasata mai moale sau care s-a vandut comercialului.

politic vorbind, nu mai vorbim politic (altfel spus = reforma de tip blind). clasa este ridicata la rangul de gogonele.

Sopranos

ultimul sezon se apropie de final. mai am vreo 5 episoade si inca nu intrevad nimic. se prea poate sa ma lase rece sfarsitul, se prea poate sa nu. ii dau cam 50/50. imi place cum a evoluat. serialul il intrerupsesem long time ago pe la sezonul 3 cred, dar oricum nu imi mai aduceam aminte mare lucru. a fost bine sa il revad dal capo al fine, cum ar veni. mi s-a parut ca a devenit mai bun cu fiecare sezon, spre deosebire de alte sfarsenii fara sens, care dupa 25-30 de episoade isi dadeau obstescul duh. s-ar putea sa lase multe ite imbarligate, dar sa vedem. dupa ce sopranos se va termina am in plan si shogun, miniseria cu Richard Chamberlain si Toshiro Mifune, si mai vechea mea cunostinta Kung Fu, cu raposatul domn bill. deocamdata o iau incet, ca am timp

Jderul

aseara am fost la premiera lui wolverine. asa prost cum e, cred ca mi-a placut mai mult decat toate 3 "xmen-ele" (doua nici nu le mai tin minte). poate ca m-a prins intr-un moment de ratacire. ramane de vazut. daca tot o tinem pe adrenalina, urmatoarea oprire nu poate fi decat crank 2.

Acele lucruri care fac diferenta

sigur stiu una, doua, poate chiar trei persoane care ar vrea sa vada un film cu descrierea urmatoare (savuroasa de-a dreptul):

A disturbed twin loses his battle with inner demons,
much to the delight of his even more disturbed twin
sister. Their personalities clash and climax in a
twisted ending in which evil prevails. Thematically,
the story examines the destructive jealousy between
rivaling siblings.

Ocupationale

vremea e la fel de binevoitoare ca un ciocanit de pietre neslefuite pe pervaz la camera unde ai adormit de curand. zi de ciocolata si vin, filme si scandal in casti, dar dozat incat sa auzi totusi cum se linisteste spiritul agitat. caci e amorteala. aseara spre exemplu aveam o senzatie ca astazi nu va fi lumina. pentru ca s-a oprit curentul, obligandu-ma sa stau pe baterie si sa ma uit la un film. si asa m-am uitat la the wrestler, cu mikey rourke relansat din umbre inapoi pe scena marilor confruntari hollywoodiene. de data asta e o confruntare cu viata, cu lipsa ei, cu zapaceala a ce inseamna sa fii in top in ciuda oamenilor din jur. un film trist, dar frumos.

100 de metri-filme si alte asemenea povestiri

ca am ramas in urma cu productiile cinematografice nu e nici mister, nici mirare. nici macar din partea mea. weekendul asta a fost dedicat filmelor (dar nu numai..), in care am incercat sa mai elimin din diferenta. am vazut multe restante, cum ar fi continuarea de la afro samurai (slabuta) si vicky cristina barcelona. un film in care decorul si muzica au facut mai mult decat povestea. am incercat sa ma mai uit la zack and mirri make a porno, dar a esuat pana la urma in delete. am incercat sa ma uit si la changeling, dar ceva s-a schimbat si nu m-am mai uitat. revolutionary road nu a adus nimic revolutionar(cu toate ca nu l-am vazut, dar l-am mirosit), iar the reader il am inca in plan. probabil va mai trece ceva timp, nu sunt sigur niciodata

altele scurte petrecute in jurul casei mele:

as vrea sa imi mearga din nou compul de birou, dar de o saptamana mi-e lene sa imi fac o configuratie. nici in astea doua zile nu mi-a iesit.
pentru ca nu mai am eu timp sa mai ascult inseamna ca nu mai apare nimic notabil muzical.
fug de dulciuri intr-un mod aparent ciudat.
dar nu si de frappe-uri.
mi-am propus campionat de somn, am obtinut campionat de zacut.
nu mi-am propus durere de spate, dar totusi am obtinut si asta.
am primit vestea soc ca anul viitor apare filmul a-team, dupa serialul celebru de pe postul copilariei noastre, tele7(seriale)abc. vestea soc se adanceste, presupunerile dandu-l pe bruce willis in rolul lui hannibal. ma gandesc sa nu fie si sascha cohen in rolul lui murdoch.
astept concertul james blunt cu aceeasi ardoare cu care arcul electric ma surprinde atunci cand se deschide televizorul si e patinaj artistic.
mi-am distrus inca o pereche de casti. sunt un macgyver al micului meu apartament. cred ca urmatoarele vor fi cel putin din metal

Filmele vazute rau din spate

cred ca a trecut ceva vreme de cand tot spuneam (si reiau) ca odata cu inaintarea in varsta incep sa mi se para din ce in ce mai ok happy-end-urile. sigur, un final care sa ma surprinda nu strica, dar sa fie unul cu adevarat destept, nu fortat ca sa iasa asa. natural, cu flow si tehnica. duse sunt fazele pe liceu in care te asteptai la un final complicat, intortocheat, complet alambicat, asa, ca sa fii contra sistemului. acum imi dau seama ca trebuia sa formulez acel happy end in "sfarsit simplu".

O mica rectificare

era o data, nu atat de demult, cand va spuneam ceva de un max payne si puneam si un trailer al filmului. ei bine am reusit sa il vad. un film care se chinuie sa refaca atmosfera noir a povestii, dar nu reuseste mai nimic. adica un film slab spre foarte slab.
am vazut si madagascar 2, care se poate rezuma prin termenul okish. au fost cateva faze foarte haioase, in special "capcana de turisti", dar nu a fost chiar atat de haios incat sa il pui printre animatiile de baza.

Pelicule trecute

de cateva zile (or fi multe, putine, nu mai stiu) am inceput sa revad pe sarite scene din filmele vazute candva la timpul lor. de fapt eu revad tot filmul, dar pe bucati de 10-15 minute, cu scroll la greu si usoare rewind-uri. nu cred ca este o analiza ceea ce fac, ci imi aduc aminte de unele faze pe care mi se punea pata atunci si vreau sa vad de ce. plus ca unele din ele chiar meritau.

ps. azi am inteles ca e roisin murphy in concert. pe cand un deine lakaien?

Le diner des cons

sau cina cu un gogoman, cum am vazut ca a fost tradus. este un film frantuzesc din 1998, de care mi-am adus aminte ca il vazusem demult pe un post sau altul la tv si pe care l-am gasit acum pe net. e cu thierry lhermitte, dar care nu are nici o importanta. pentru ca el ii serveste replicile unui mare cons: jacques villeret. filmul are niste gag-uri dementiale, cu acest jacques intr-unul din rolurile in care ramai blocat toata cariera dupa. filmul nu o sa vi-l povestesc, exista spoiler-ul cunoscut ca imdb. si o scena:

Panoplia de pelicule

in ultimele zile am vazut cam asa:

the fall - intr-adevar cred ca am eu ceva la sensibilitate sau ca lucrurile care ma misca trebuie spuse altfel, caci cu exceptia a cateva imagini si linii de dialog nu m-am prea entuziasmat. fetita chiar joaca misto, are o naturalete de parca nu ar fi in fata camerei. uneori se mai simte ca e, dar in orice caz o interpretare foarte frumoasa.

sunshine - la sf-uri filmate, ca si la cele scrise evident, sunt foarte pretentios. filmul m-a convins in multe aspecte ca da, s-ar putea intampla. unele parti de acting sunt foarte bine realizate, si de o mana de actori care s-au comportat chiar bine impreuna. crizele, lacrimile, partea stiintifica, resentimentele si frica fac un melanj interesant. per total un film convingator. ma intreb daca s-ar fi putut si mai bine. normal ca se putea. si ce ar fi iesit in cazul asta

death race - ultima creatie in care joaca british thug boy (intotdeauna mi l-am imaginat salahor pe santierul naval) jason statham. filmul reia alte 'nspe mii de povesti cu intreceri prin inchisoare in diferite probe pentru entertainment-ul maselor, rasplata suprema fiind cea a libertatii. ok, dar acuma bagam si masini. si inseram si echipe de filmat specializate pe captarea esentei feminine de tip pussycat dolls care este adusa sac! de la alta inchisoare, pentru a fi tinta batjocurii hormonilor exilati aici. dar nu numai, caci ele vor si copilotii pilotilor. totul pentru audienta. intrecerea incepe si totul se sfarseste cu bine. spoiler alert adica..

Max Payne

chestia cu din trailer pare foarte tare este o aiureala. dar asta din trailer pare altfel. sa vedem