despre summit

nu o sa scriu, dar am zis ca imi las cearcane, ca sa fiu minunat. in vara asta se poarta. si le voi lasa cat mai lungi. peste putin timp tre sa fug, asa ca inchei aici destainuirile.

am revenit cu ganduri si aspiratii noi dupa ce m-a lasat intr-o mica pauza de net providerul (secret, va zic doar ca are 3 litere si se termina in ds). intr-un fel o binemeritata pauza, caci nu am mai stat in fata calculatorului (si nici a televizorului), ci a cartii. as fi zis-o p-aia cu old habits die hard, dar nu prea mai tine.

si iata ca in anul 2008 comisarul moldovan (pe care l-au ciuruit)se intoarce. pe telefoanele mobile, ca gioculet. double the action, triple the excitement! sunt curios daca are ca puteri speciale rostogolirile acelea celebre, flic, flac and fire. comisarul ataca

viral 2.0

incepeti aici. si urmati jocul, mai ales cu numarul de telefon.

via Manafu

ps. userul si parola (caci acum cere) daca vreti sa va jucati cu el sunt livefeeds1 si respectiv 644589663

old friends revisited. weekendul asta planuiesc sa fac unele vizite unor prieteni cu care nu prea m-am mai vazut si am vorbit de ceva vreme. m-a luat valtoarea evenimentelor si nu am mai reusit sa fiu disponibil. sa vedem acum cati impac

ieri am fost impins brutal de o cersetoare din metrou, pe linia industriilor-eroilor, pentru ca se nimerea sa stau in starting pointul ei de la capatul vagonului. pesemne avea un traseu bine stabilit.

in alta ordine de stari, am aflat de fapt cand este marele summit, pentru ca traiam cu impresia ca este in zilele de luni, marti si miercuri. relativ, un pic decalat. m-ar fi avantajat ordinea initiala.
cineva mi-a zis odata ca adevaratul blogging se face de pe laptop. pam pam

as ramane de-a pururea stanjenit daca nu as remarca stilul exhaustiv muzical sub numele de polyrhythmic grind, de existenta caruia am aflat asta seara printr-o combinatie de imprejurari online. deci in poliritmie ne e scris viitorul

despre pratchett

am vazut ca s-a lansat un film, in doua parti, dupa cartile lui terry pratchett, the colour of magic si the light fantastic. sunt curios cum au pastrat atmosfera din ankh-morpork si cat de bine l-au realizat pe rincewind. sunt foarte pretentios la capitolele astea. mai ales dupa ce am trecut prin carti si prin seria adventure discworld, care m-a impresionat tocmai prin acea componenta de feeling. sper sa fie ok, sa nu ma lase cu impresia ca nimeni altcineva in afara de psygnosis (creatorii seriei pc) si hmmm, autorul, nu inteleg ca e totul legat de magic touch

seara vazuta prin oblon

in stil fracturist, cum scriam eu acum multi multi ani in caietul de compuneri. asadar, citandu-ma zic:

se-nalta abur, furnicile cauta acoperisuri vestede-n lumina, geamuri fara fum, un corcodus, leapsa, umbrele-s rare si dese, se vede un tulbure de vrabii, ham-ham, cat de ametit sunt, compun lumina, vant la pupa, curtea stravezie sare in ochi, copiii au plecat necajiti spre casa, un vis de basm, foamea este in inimile tuturor.

do you kitchen?

am hotarat sigur pe mine ca sunt trei lucruri care nu vor lipsi din camera cu frigiderul: laptele, cerealele si salata verde. in contrast insa cu institutia asta a mancarii cred ca voi relua alergarile candva cand se va mai incalzi putin. o revenire in forta a bicicletei este de asemenea planificata.

ah, mi-am adus aminte de momentele de acum multi ani in care, manati de binefacere, ofeream alternative valabile la marijuana, confectionate din bucatele de a4 si cimbru

bucuria vietii

sau unul din momentele ei este cand lasi dimineata sa treaca prin tine

Noua campanie CAP

la branzeturile del (nici nu am auzit de ele, s-ar putea sa fie inspirate din seria ctrl alt del, si da, au facut echipa buna cu otv-ul)

de vreo doua zile am o permanenta stare de oboseala. dau vina pe vremea schimbatoare. sau presiunea atmosferica whatever. imi impart timpul dupa cum urmeaza: citesc articole pe net, gasesc carti interesante pe la anticariat, frunzaresc ziarele online, motai, sed bland, fac ordine prin arhiva de reviste (de la stiinta si tehnica, trecand prin xtrempc si reviste de pc-uri luate de pe la institutul francez prin 98 si terminandu-se cu celebrele atlas magazin, vandute de proful de geografie din generala), colaborez in mod fructuos cu vecinii pentru stabilizarea situatiei scarii noastre si arunc ici colo pareri despre lucruri mai mult sau mai putin importante. pentru mine.

o chestie rupta din context, de aplicat: stand asa si cugetand, am decis sa ma implic

un pic despre filme: am vazut ieri tinerete fara tinerete. auzisem eu mai demult ciripituri cum ca ar fi plictisitor si aburitor in mare parte. in mare parte asa e. il salveaza un pic pe margini imaginea pe alocuri, unele cadre interesante, filmarile la mare, unde parca ai vrea sa scrii sute de mii de pagini pe mal si jocul lui tim roth. ca poveste e cam aiurea. niste misculatii intrebatoare, experiente metafizice care sunt superficiale si introduse cam brutal, un fel de var aruncat in forta pe perete. mi-a placut de iures. mi-au placut culorile. cred ca si vantul a avut de spus multe in film. am avut senzatia ca bate tot timpul (nu sunt sigur insa daca nu aveam geamul deschis). bun, acum mai am de vazut restul e tacere, despre care am auzit si bune si rele. persoane de incredere spun ca e bun, alte persoane de incredere spun ca nu. de retinut de aici ca unele persoane de incredere nu vor mai fi de incredere

Blog map

cam ca harta de metrou a site-urilor cat de cat importante de pe net, s-a facut si portretul de nebuloasa al blogosferei. zonele albastre sunt blogurile care se au unele pe altele in linkuri, marea majoritate cercurile de prieteni, iar pe la margini vedem pustnicii, adica zona 6 cu blogurile sportive, avand linkuri inapoi in marea blogareala si zona 3, care reprezinta o lume rupta de galaxie, a unor blogeri care folosesc livejournal si pe post de blog si pe post de retea sociala. pata albastra din zona 5 este zona barfelor mondene si din lumea pornului postate pe bloguri

la conferinta Euroblog de la Bruxelles, unul din cuvantatori, Prof. Richard Bailey de la Universitatea din Leeds, a precizat ca: “Cei nascuti la sfarsitul anilor’80 au crescut cu internet, email si telefon mobil. Ajung la universitate cu un bagaj de cunostinte tehnice impresionant, sunt familiarizati cu mesaje scurte gen SMS, dar si cu cautari rapide in Google. In acelasi timp ei se plictisesc la lecturi lungi si nu mai gasesc interesanta liniaritatea cartilor imprimate.” dar nu se poate ca cineva care a crescut cu email si internet sa fie pasionat si de lecturile lungi. aceleasi conceptii vad ca au ramas in picioare. sa nu mai spun si ca poti sa ai lecturi lungi chiar si pe net, daca mai dai peste epic posts pe siteuri, recenzii interesante si kilometrice sau acest blog

c'est fini

in sfarsit ajunseram la un punct terminus cu campania pentru adventure. adica am terminat-o si trimis-o. pentru tot ce-a fost, un cannes de caciula, minim. asa cu indulgenta. conteaza ca am triumfat si am iesit la lumina intr-un tarziu. a da, vineri seara am trecut si pe la roblogfest (caci trea sa scriu si de el ca un adevarat blogger ce ma aflu si exist) si am constatat cu neplacuta surprindere doua chestiuni: ca nu am castigat nimic si ca nu mai aveau tricouri cu fredo and pidjin. se aruncasera la un moment dat p-acolo, dar bratul meu drept nu s-a interpus pe traiectorie.

O abordare originala

la Golf GT

am dat peste site-ul acesta si mi-am adus aminte vremea cand imi luam sarguincios notite despre hegel, cand ne prindea noaptea in discutiile despre platon, presarate cu lectii de greaca veche (cand nu aveam o foame atroce, mai si invatam cate ceva). o sa imi caut si caietul in care am mazgalit la cursuri. vad ca tot sandoiu si cu dumitrescu au ramas pionii importanti pe acolo. si ca inca mai este in stafful tehnic o fosta colega de liceu

sambata seara este evenimentul principal al blogosferei romanesti; adica roblogfest. sa ma duc, sa nu ma duc? nu voi castiga nimic, dar il voi vedea pe domnul vali petcu in action

....sa nu se mai scurga ochii :)

unde mai ramasese loc de publicitate? in masina, prin satelitii de GPS

am citit cronica lui gorzo la no country for old men. cartea nu am citit-o, dar filmului am avut senzatia ca ii lipseste ceva. nu am fost prea departe de adevar. eram curios daca si in carte personajul-vanat moare undeva in background. se pare ca da.

de gandit: ce se petrece si cum se petrece in momentul in care scriitura cuiva devine "descifrabila", nu mai este anevoioasa si intortocheata, ci este mai darnica in a lasa ideile sa transpara

intr-un periplu amical printr-un magazin de componente pc am vazut un accesoriu foarte important pentru laptopul corporatistei piti. mouse-ul roz. asortat la notebook roz probabil, si nu facut din bambus. pentru ca personajul corporatistei piti e departe de a fi eco friendly

Deci da

Cum sa mai comunici original inca un curatator de baie

Despre idei.....si blocaje

Nicu grota si semintiile rele

remarc aparitia noului album, bine, dupa ce a fost remarcata si de altii. prima piesa m-a pastrat intr-o stare de nu stiam la ce sa ma astept. dar a fost de scurta durata. mi se pare in continuare ca este un album mai ciudat, in sensul bun. o fi venit odata cu schimbarea de look. un produs plin de slagare, cu o coperta anosta si care anunta straluciri profunde in interior (asa ceva nu era posibil pana acum, in mod sigur). poate ca era indeajuns doar ultima parte in descriere, pentru ca restul nu spun prea multe, dar fie si asa

Conjuratia imbecililor

o carte al carei final am inceput sa il cam vad din concentrarile de tensiune ale ultimelor capitole. stiam ca mister Ignatius Reilly va scapa intr-un fel sau altul din sacul de pisici. este o carte care mi-a tot alternat stari de simpatie cu individul, de compatimire a lui, de indignare pentru comportamentul celorlalti fata de el, dar si momente in care mi-era profund antipatic. chiar si poza de pe coperta e cam antipatica asa la o analiza mai atenta. stilul lui John Toole mi-a placut, dar m-au plictisit discutiile interminabile ale personajelor secundare, care cautau prin acestea sa se contureze dincolo de cat le era plapuma. parca te invitau sa le citesti in diagonala. fragmente savuroase gasesti, mai multe bucati pe capitol, ca la sfarsit totul sa se adune intr-un umor de situatie bine gandit, nu exagerat la genul Guy Ritchie, dar destul incat sa nu te indepartezi cu spranceana ridicata. o carte buna, un autor care a scris-o frumos, un personaj memorabil.

va pun pe masa o serie de trei albume, pe numele lor si in ordinea din poza 5ive - hesperus, earthless - rythms from a cosmic sky si a thousand knives of fire - the last train to scornville. primul este instrumental 100%, al doilea are doar 3 trackuri, dintre care doua sunt condensate in 20 de minute cu tot ce inseamna o combinatie anii 70 cu space rock si stoner(tot instrumentale) si ultimul in care regasim chiar mai multe ingrediente. sudul cu monster magnet si cu voci a la BS pe alocuri.

un proiect indraznet, frumos, pulsand de viata. un google earth al spatiului, pe care astept sa il testez si sa verific spusele din titlu