am citit cronica lui gorzo la no country for old men. cartea nu am citit-o, dar filmului am avut senzatia ca ii lipseste ceva. nu am fost prea departe de adevar. eram curios daca si in carte personajul-vanat moare undeva in background. se pare ca da.

de gandit: ce se petrece si cum se petrece in momentul in care scriitura cuiva devine "descifrabila", nu mai este anevoioasa si intortocheata, ci este mai darnica in a lasa ideile sa transpara

intr-un periplu amical printr-un magazin de componente pc am vazut un accesoriu foarte important pentru laptopul corporatistei piti. mouse-ul roz. asortat la notebook roz probabil, si nu facut din bambus. pentru ca personajul corporatistei piti e departe de a fi eco friendly

Deci da

Cum sa mai comunici original inca un curatator de baie

Despre idei.....si blocaje

Nicu grota si semintiile rele

remarc aparitia noului album, bine, dupa ce a fost remarcata si de altii. prima piesa m-a pastrat intr-o stare de nu stiam la ce sa ma astept. dar a fost de scurta durata. mi se pare in continuare ca este un album mai ciudat, in sensul bun. o fi venit odata cu schimbarea de look. un produs plin de slagare, cu o coperta anosta si care anunta straluciri profunde in interior (asa ceva nu era posibil pana acum, in mod sigur). poate ca era indeajuns doar ultima parte in descriere, pentru ca restul nu spun prea multe, dar fie si asa

Conjuratia imbecililor

o carte al carei final am inceput sa il cam vad din concentrarile de tensiune ale ultimelor capitole. stiam ca mister Ignatius Reilly va scapa intr-un fel sau altul din sacul de pisici. este o carte care mi-a tot alternat stari de simpatie cu individul, de compatimire a lui, de indignare pentru comportamentul celorlalti fata de el, dar si momente in care mi-era profund antipatic. chiar si poza de pe coperta e cam antipatica asa la o analiza mai atenta. stilul lui John Toole mi-a placut, dar m-au plictisit discutiile interminabile ale personajelor secundare, care cautau prin acestea sa se contureze dincolo de cat le era plapuma. parca te invitau sa le citesti in diagonala. fragmente savuroase gasesti, mai multe bucati pe capitol, ca la sfarsit totul sa se adune intr-un umor de situatie bine gandit, nu exagerat la genul Guy Ritchie, dar destul incat sa nu te indepartezi cu spranceana ridicata. o carte buna, un autor care a scris-o frumos, un personaj memorabil.

va pun pe masa o serie de trei albume, pe numele lor si in ordinea din poza 5ive - hesperus, earthless - rythms from a cosmic sky si a thousand knives of fire - the last train to scornville. primul este instrumental 100%, al doilea are doar 3 trackuri, dintre care doua sunt condensate in 20 de minute cu tot ce inseamna o combinatie anii 70 cu space rock si stoner(tot instrumentale) si ultimul in care regasim chiar mai multe ingrediente. sudul cu monster magnet si cu voci a la BS pe alocuri.

un proiect indraznet, frumos, pulsand de viata. un google earth al spatiului, pe care astept sa il testez si sa verific spusele din titlu