Nu credeam ca o sa redescopar cu atata placere atmosfera din "Numele Trandafirului". O citesc cu alti ochi si alta inima parca. Este o finete a spiritului si o senzatie de bine ascunse la fiecare pas. Ca si cum te-ai afla in abatie. Cred ca mintea mea zburda prin alte parti cand am citit-o, caci acum parca ma intalnesc prima oara cu ea. Este imaginea cautarii adevarului intr-un spatiu al puritatii neconditionate, spatiu pe care cel care citeste nu ar mai vrea sa il paraseasca. Cum se poate astfel explica de ce aceasta carte ma tine vrajit langa ea. Si prima oara am citit-o atent, am inteles multe chestiuni, dar nu m-au atins "imprejurimile". De fapt mi-a placut, dar nu pot spune ca m-a atins esentialul. Cautarea a la Sherlock era interesanta, nu esentiala. Dar acum, personajul principal devine avatarul unui alt nivel de existenta, unei alte paradigme. Sunt curios peste ani ce voi mai regasi in cartile parcurse la varste diferite....
Posts
6 comments:
"Numele Trandafirului" este ca un vin vechi, my dear. Cu cât laşi mai mult timp să treacă peste ea, în bibliotecă, cu atât buchetul ei devine mai incitant! Fără indoială, cartea mea favorită.
da, da, cu cat o lash mae mult sa sadune praf pe ea o sa fie mae bine...numa sa dai paginile dupe cetz dai cu deshtu pre linba n prealabil ;)
una piste alta, cetitu aceleash cartz la varste diferite e un esercitziu imteresant. nsa ce mise pare sh mae nteresant e esercitziul apstinentzei. sa nu mae ceteshte deloque la varste diferite.
Asta pana atingi varsta la care n-o sa mai citesti deloc, caci grijile pentru o societate stabila dpdv economic te vor asalta :D
Post a Comment