la inceput a venit scepticismul galopand. in cateva capitole m-am corectat, constient de greseala facuta: ma gandeam ca o sa ma plictiseasca aceasta carte. china mieville scrie in ton steampunk, dar nu este steampunk asa cum steampunk-ul ni-l imaginam. nu e tehnic la nivel metalic, ci la nivel psihic. si cand crezi ca deja te-ai infasurat in toate itele probabile, care sigur te vor plictisi si iti vor da senzatia de carte epica, dar latita si lungita inutil, mai vine una, care iti rescrie comportamentul vis-a-vis de ce ai citit pana acum. tocmai am trecut peste un astfel de hop care m-a facut sa vreau sa termin cartea cat mai repede.
ma obisnuisem cu george r.r. martin si asteptam ca lectura sa decurga intr-un fel sau altul ca acolo. dar am invatat acum sa il citesc pe mieville. in momentul in care ti se intampla asta, devii brusc constient. cam ca in terminator sau matrix