Emotia unui Cohen

concertul leonard cohen este concertul la care esti sigur ca nu mai vrei sa se termine. este concertul la care vrei sa spui multe si tot atat de multe iti raman in gat. este concertul la care canti in gand, canti cu voce tare, canti pe strada dupa, ajungi acasa si asculti si canti. aseara cohen a implinit 74 de ani pe scena, cantand. un by the rivers dark a mai lipsit pentru mine, dar si asa...a fost who by fire, a fost bird on the wire. am auzit tower of song (excelenta), a fost hallelujah si the partisan. a fost i'm your man si first we take manhattan. v-ati facut deja o idee. sunt multe superlative pe care le-as putea folosi, dar nu si-ar avea sensul. a fost cohen

Cam acesta a fost setlist-ul:

First set

Dance Me to the End of Love
The Future
Ain't No Cure for Love
Bird on the Wire
Everybody Knows
In My Secret Life
Who By Fire
Hey, That's No Way to Say GoodBye
Anthem

Second set

Tower of Song
Suzanne
The Gypsy's Wife
Boogie Street
Hallelujah
Democracy
I'm Your Man
Take This Waltz

First encore

So Long Marianne
First We Take Manhattan

Second encore

Sisters of Mercy
If It Be Your Will
Closing Time

Final encore

I Tried to Leave You
Whither Thou Goest

Update de weekend

la bryan adams a fost nesperat de ok. nu m-am calcat cu lumea in picioare in timpul concertului sau la sosire. singura buluceala a fost la iesire, caci pe o poarta atat de mica era un puhoi atat de mare. dar un episod prea light fata de alte experiente. concertul a fost unul bun. ma asteptam sa ma plictisesc, dar unele piese chiar mi-au placut, cantate foarte bine, antrenante. insa azi, un pic mai tarziu, urmeaza cohen