Scars on broadway 2008

bine, titlul ar fi putut sa fie si "cum sa faci un album in 2008", "cum se mai canta cu adevarat in prezent" sau preferatul meu "albumul care te trezeste la realitate". am scris un pic despre el intr-un post anterior pentru ca am trecut asa repede in revista ce incursiuni muzicale am avut. eram la prima ascultare. am zis despre produs ca este cel care face diferenta la semafor. acum pot sa spun ca este cel care face diferenta astazi. ultimul album care m-a mai lovit asa tin minte ca a fost volbeat, acum ceva vreme. aici s-a pus problema altfel. am ascultat in avanpremiera piesa they say, si am stiut ca de-abia astept albumul si ca va fi mare. de ceva timp nu l-am mai scos din playlist, raportul este cam de o melodie de pe scars on broadway la 2-3 melodii ascultate. bun, acum ca misterul emotiilor intalnirii cu muzica s-a rezolvat, sa vedem si despre ce e vorba. pai e simplu, ai o trupa in care sunt ceva baieti talentati, care in final vor ajunge sa aiba si proiecte separate. acea trupa in cazul nostru e system of a down.
serj tankian deja a scos un album solo recent, care pana acum a fost ok, luminat, apreciat. acum a cazut intr-un grav con de umbra, pentru ca alti doi colegi de-ai lui au scos asta. adica daron malakian (pe care nu l-am mai recunoscut) si john dolmayan.
din prima produsul trebuie deosebit de soad. nu are nicidecum vreo tangenta cu ce faceau acolo. chiar daca mai distingi asa cateva acorduri din panoplia veche, aici s-a vrut altceva. si s-a reusit. daca esti la inceput, la prima ascultare, cea mai mare greseala este sa iei piesele random. nu, primele doua auditii sunt musai la tot albumul. cap-coada, fara exceptii. unele piese s-au vrut parca alaturate.
versurile sunt bineinteles nebune. nebune si geniale in acelasi timp. tin parca de o cultura underground a unor baieti care fac versuri si pe care le-au pus la dispozitia lui daron si john. acum incep sa ma prind cam de unde se trag scaparile de nebunie din soad. si ca daron e de fapt un alien care traieste pe pamant.
muzical nu as vrea sa il descriu. pierdem timpul, cand de fapt trebuie sa va duceti sa il ascultati.