Serile ID

Revista "Idei in dialog" si ASLS inaugureaza seria evenimentelor "Serile Idei în Dialog în amfiteatre" Tema întâlnirii: Spiritul revistei "Idei în Dialog": calmul discutiei, seninatatea valorilor

Primul eveniment a fost miercuri, la ora 18, in amfiteatrul Titu Maiorescu al facultatii de litere. Inivitat special, Horia-Roman Patapievici. Salut total aceasta initiativa a revistei si astept si site-ul acela sa se construiasca odata, caci e de vreo doi ani in revizie. Din pacate nu am putut sa ajung miercuri, dar daca afla cineva ceva de urmatoarea manifestare, cat mai repede sa imi spuna si mie o data si un loc.

O problema rezolvata

Ma cuprinsese usor panica despre mobilul meu. Nu de cate ori a luat cazaturi si inca se mai tine in balamale, dar pentru ca avea prea multe chestii super cool si business class related, incat nu reuseam sa folosesc nimic. Iata insa ca i-am gasit o intrebuintare. E-book-urile, sau cartile in format electronic. Combinatia mortala de widescreen cu browser web ma lasa sa citesc fara eforturi de retina carti. Mai ales cand ma plictisesc in banca la ora de matematica, sau cand merg cu metroul si nu am chef sa invat.

Pamuk si un nobel

Dupa ce am terminat Ma numesc rosu, am ramas cu senzatia de Umberto Eco. Am ramas cu compozitia unui "Pendul al lui Foucault". Atmosfera Istanbulului la apusul imperiului otoman este ireala. Scriitura lui Pamuk a reusit sa redea viata din mahalaua orasului, trairile unor miniaturisti, ale unor oameni simpli, ale unui ucigas, trairi care ingemanau arta cu existenta. Caci a trai in lumea pe care o pictezi te sileste sa vezi altceva, sa vezi creatia divina ca pe un dar pentru lumina ochilor tai. Da, Orhan Pamuk a scris o carte de premiul Nobel, neatinsa, atentie, de acel exotism ieftin, care ia mintile multor cititori. E un Istanbul al rupturii culturale dintre est si vest, dar si a portitelor de asimilare reciproca a lor. Este Istanbulul in care Coranul se intalneste cu Biblia.

Squirrel action

Farting Squirrel Saves The World! - The top video clips of the week are here

Eclectic electric

Electro sessionz, club FG, etcetera. Sursele de clubbing canta catre mine sa incerc si mixul ala, dar si ala, si uite si asta, care e mai vechiut asa(are o zi deja), dar merita. Noul cuvant pe ordinea de zi e "mashup", adica acel stil care consista din adunarea de parti din mai multe cantecele si mixarea lor laolalta intr-unul mai mare. Melodia zilei este Black Sun Empire - Porcelain, un dnb care suna frumos. In cantitatea scormonita de mixuri si mixulete, mai dai si de chestii dragute, asa de chill laaaunj.

PS. Tocmai am primit si Yonderboi, care e foarte roc de la primele sunete. Keep in touch.

300 de mii

Deci dati-mi voie sa am si eu o slabiciune cinematografica, pe numele ei 300. Mai mult vizuala si de efect, decat artistica de-a dreptul. Ei bine, acesti 300 de oameni, spartani, apara ei trecatoarea de la Thermopylae impotriva atacatorilor domnului Xerxes, liderul imperiului persan. Pana aici neinteresant. Interesant e ca e facut dupa o nuvela de-a lui Frank Miller, tipu cu Sin City(film care mie nu mi-a spus mare lucru, decat poate ca elijah wood nu e asa cuminte si ca gollum a mai jucat si in alte productii, doar ca era vopsit in galben). 300 am inteles ca respecta intocmai nuvela grafica; nu am de unde sa stiu caci nu am vazut-o, dar cateva imagini de pe net par cunoscute din scenele productiei. In schimb nu imi place ca mor ei la sfarsit. Daca erau atat de buni, nu mureau toti. (se simte lipsa unui steven seagal sau unui cichician)

PS. Faze tari cand Xerxes tot felul de armate pe ei, cu bombite, creaturi din lord of the rings, elefanti cu arcuri and stuff. Satisfaction guaranteed!

Infuzie

In ultima perioada "am facut abuz" de iesirile prin clubulete si clubusoare care mai de care mai coolareanu. Ca sa fiu trendy, ca sa mai scartaie rotile la masina si ca sa uit complect si irevocabil de faptul ca se imputineaza chillouturile bucurestene vazand cu ochii. In momentul de fata, singurele chestiuni care ma relaxeaza si care sunt okish, sunt ceainariile. Deci ce incerc eu sa va spun e ca nu mai suport zgomotul si forfoteala. Cum necum, un chill "lounge" (laaaaunj) este la parfaite retzet.

Privirea peste umar

Mi-am adus aminte de acest album inteligent al celor de la Fall of Troy, Doppelganger pe numele lui, cand ascultam Alfredo Kraus. Fara legatura. Din cand in cand ne mai intoarcem asa in trecut, un pic, mai mult de complezenta fata de timpul pierdut ascultand sau memorand chestiuni utile si/sau placute. Si stai si te intrebi, daca in diversitatea de astazi (muzicala sau nu, caci poti asculta foarte bine muzica societatii si nici nu trebuie sa o cauti pe dc) se mai vede legatura cu problematica timpului si cupletul nou/vechi. Cred totusi ca muzica societatii actuale se oglindeste in albume de genul acesta. Nu este nimic rau in asta, este doar pura observatie.