Thursday, March 8, 2007

East....wood

De ceva timp incoace tot zic sa ma uit la Letters from Iwo Jima, al lui Clinty, dar nu reusesc. Cu asa schedule pe capul meu, e incetosata treaba. Vorba unui amic: "ce ai, nu te regasesti?" Nu stiu deci daca e un saving private Ryan cu ochi mici sau band of brothers la rasarit de soare. Deci nu stiu daca imi va placea sau imi va placea.

Liberalism aplicat

"Niciodata nu avem dreptate in mod categoric, absolut siguri putem fi decat de faptul ca gresim" (Richard Feynman)

Cu citatul acesta incepe ultimul numar din ID, pe care l-am luat ieri si l-am rasfoit aseara. La inceput eram increzator, dar cred ca m-am cam departat eu de filosofii si politici in ultima perioada, caci stupoare!: mi s-a parut un numar slab. Chiar si domnul Patapievici (Patavecipici pentru prieteni) in al sau editorial, se pierde foarte repede in ce vrea sa spuna si ar vrea sa ne faca sa intelegem. Dar este starea de fapt astazi, no worriez.

Wednesday, March 7, 2007

Friendship Time


Tema saptamanii ramane timpul, dar problema e ca pana m-am dezmeticit eu sa scriu ceva, am terminat de ascultat albumul. De vreo sase ori. Si ceva. E inutil sa spun ca mai zace si pe mp3 sau ca mi l-a dat Diana, care astepta un review. Iata-l! Acum sa vorbesc despre review. Este un review la obiect, care descrie albumul avut pe mp3 si de care nu vorbeam daca nu il aveam (sic!). Extraoptiunile cu placutul si fenomenalul, care reies din tagurile "anii '70" sau "remastered" propun o cat mai repede dumerire. O "urecheada" neaparata, sa zic asa. Keep in touch, friends!

PS. I believe it's art....
PPS. Volbeat, imi pare rau...

Monday, March 5, 2007

Time keeps painting, my darling

"La reintoarcerea din periplul muzical, momentan cu Volbeat, sau fara ei, o certitudine ramane. Ca timpul trece. O mare descoperire, la vremuri de restriste pentru cei care nu au cum sa citeasca acest blog. Cum periplul se incheie, doar ca sa inceapa a doua zi, cea din poza se intoarce doar ca sa se mai intoarca o data. Este un perpetuum mobile mai interactiv un pic." (Ganduri despre clepsidre, vol. I)

Saturday, March 3, 2007

Dileme noi si vechi

Nu stiu despre ce sa va vorbesc intai si intai. Sunt impartit intre Fowles si Orhan Pamuk, ultimul album Volbeat sau sesiuni de pozat la care nu mai ajung. Poate cand voi ajunge, voi face si niste update-uri de poze asa, pe margini. De proba, sa vedem ce iese. La anul pe vremea aceasta, la roblogfest iau sigur premiul pentru cel mai bun blog necunoscut din Romania. Pana atunci, cititi un Pamuk, ascultati un Volbeat si ridicati aparatele in aer.

Friday, February 16, 2007

Neue Slowenische Kunst


Si deci a fost si concertul Laibach. OMG! Au cantat aproape tot ultimul album, Volk, si cateva piese de pe WAT. Si le-au zis bine. Proiectiile super reusite, cu plus pe cele ale catorva tari, dar pe care nu le dezvalui din motive de subiectivitate. Rezumand, Laibach Kunst Machine!

Sunday, February 4, 2007

Si on avait besoin d'une cinquième saison


Musique sans paroles. Am primit albumul acesta fara sa stiu ce ma asteapta. Putea sa fie si coloana sonora a unui intreg film bun. Chiar foarte bun. Fascinatie instantanee. Cam de pe vremea lui Nursery Crimes sau Moonmadness. Feriti-va in special de "Histoires sans paroles", care creeaza dependenta garantat. Nu stiu altii cum sunt, dar si coperta imi aduce aminte de acel clip despre love cu o broscuta care canta la banjo intr-un desen animat. Datorita oboselii imi scapa acum numele formatiei si bineinteles a melodiei. Harmonium m-au surprins pana la sfarsit, nu mi-au dat timp sa ma gandesc si la altceva. Este un album care se aculta cap coada fara sa stii ce s-a intamplat.

Une chansons pour ici
Pour nous dire qu'on a refroidi
Une chanson en souvenir
Du temps qu'on voulait détruire
Un accord qui nous donne
Ce qu'on attend de l'automne
Quand y'a p'us rien à personne

Harmonium - Si on avait besoin d'une cinquième saison 1975

1. Vert
2. Dixie
3. Depuis l'Automne
4. En Pleine Face
5. Histoires Sans Paroles



Barclay James Harvest in 1971

Daca vine vorba de anii '70, am o "mica" slabiciune. Vine de la faptul ca ca imi place MUZICA. Si cum slabiciunea mea tinde sa ia repede o turnura spre prog si cu ce trairi se ocupa acesta, am dat de albumul unei trupe nu foarte cunoscute (zic eu:)). Barclay James Harvest pe numele ei, nu a stat degeaba si a scos, printre altele, un mic albumel in 1971. De ce si pentru cine l-au facut, nu cunosc povestea. Cunosc doar povestea mea cand l-am ascultat. Influentele sunt numeroase, nu stau sa corup senzatia data de muzica cu tehnicalitati si artificii inutile.
Muzica se deschide incetul cu incetul, pornind de la prima piesa, care e si "prima" piesa. Out of this world, si deja esti in universul Once Again. Un pas micut spre Mocking Bird, sigur al doilea highlight pentru mine. Nu va incurajez sa le ascultati doar pe acestea doua, pentru ca sunt rautacios. Va incurajez sa ascultati tot albumul.

Tracks:

  1. "She Said"
  2. "Happy Old World"
  3. "Song For The Dying"
  4. "Galadriel"
  5. "Mockingbird"
  6. "Vanessa Simmons"
  7. "Ball And Chain"
  8. "Lady Loves"

P.S. Povestea anilor '70 va urma, sper, pe masura ce va voi povesti cum era pe atunci:)