Alice in Chains 2009

nu am fost niciodata fan alice in chains, si nici nu am devenit brusc. dar am in fata un album care suna bine, care n-are piese trecute prin copiator sau stranse cu menghina de dragul artificiilor; adica zona aia unde muzica se termina si incepe vrajeala. piesele mai lungi au un plus, dar asta e o nota personala. cred ca o parte din farmec e ca fiecare ciupeste ce vrea din muzica de pe black gives way to blue. e un album groovos, ramificat, care este produs exceptional. inimos (vezi coperta) cu ascultatorul, caruia i se arata cinstit si naked pana la capat.