1. ca albumul va fi o lalaiala in cele din urma
2. ca piesa asta e interesanta, dar ca albumul per total nu
3. ca tony iommi inca mai are de gand sa cante
4. ca piesa de fapt este foarte buna, dar ii trebuie timp
5. ca piesa chiar e buna, dar nu e bun momentul
6. nu stiu
urmeaza asadar o perioada propice pentru nimic. debordez de chef pentru activitati in aer liber, dar gasesc deconcertanta uneori zaboveala cu care ma uit in jos si nu zic nimic. incep sa fiu interesat de lucruri pentru care nici nu ma miscam din pat acum ceva timp. s-ar putea sa fie totusi bine
observ, daca tot e criza rasdiscutata pe toate felurile de unde, ca blogurile sufera considerabil de pe urma ei. este o anumita lancezeala in scriere, lipsa de idei cand vine vorba de alte idei (valabila si in cazul de fata), ba chiar o anumita emanatie de sensuri dubioase, incat ma intreb daca n-o fi vorba de o combinatie letala intre astenia de primavara si situatia financiara a lumii. sigur, ca astern cateva ganduri cu privire la ce cred eu ca observ nu este un fapt de judecata, ci unul de constatare, eventual din ipostaza maimutei (in special cea cu mana pe urechi). asa ca acum este timpul pentru studiu. luna martie, una, doua, poate chiar trei zile din ea. nu mai mult, ca vine criza
ultimul album, crack the skye, pe langa numele scris intentionat intr-o maniera cool, stradala si urbana, are doua piese foarte bune. le scriu in ordinea importantei: divinations si oblivion. prima este una dintre acele piese scrise foarte bine si cu instrumentalul si cu vocea peste, ambele versiuni fiind foarte valabile. oblivion vine a doua ca importanta, dar ceva mai estompata. a fost prima pana cand am dat de divinations, care e prea buna sa nu treaca in frunte. pentru restul albumului inca nu m-am decis. parca ma baga asa un pic in ceata.
cum ai pozitiona o revista care se vrea ghid, dar totusi nu adopta un ton sfatuitor, prezinta produse din clasa premium si de lux, dar totusi vrea sa fie mai mult pe lifestyle si are probleme in a-si da seama daca sectiunea de cultura are sau nu rost in contextul asta?
cand multe personalitati puternice se intalnesc brusc intr-un spatiu mic, sa zicem de o camera, da cu virgula intotdeauna. cand cateva incearca sa se impuna mai mult, mai adaugam zecimale. asa este peste tot, la etaj, in mansarda, sau chiar in casa vecinului. se poate face pace, dar cu un pret. pretul fuduliei care foloseste conceptul "sapa". pe conceptul "sapa" putem bate apa in piua mult si bine, fara folos insa, dar blogul merge mai departe (cum auzeam azi la un radio). mai adaug ca am citit undeva sintagma ignorance is trust. da, trust trust, dar sa stim si noi.
l-am sustras de la alexosu care la randul lui l-a sustras de la altii.
- Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band. - Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album. - Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover. - Use Photoshop or similar to put it all together......si vedeti ce iese
mai departe cine are chef..
lumea crede in idealuri, dar daca o intrebi habar n-are in ce crede. asa ca scormonesc pentru inceput cateva fragmente disparate din ce insemna odata inceputul unui frumos roman SF, pe care il scrijeleam intr-o agenda de pe vremea lui ceausescu, galbena, cu miros de motorina. aceeasi motorina care mi-a patat atlasul geografic in portbagaj la dacia bunicului probabil:
"singura explicatie este saparea unei galerii"
"aici toate lucrurile decurgeau normal"
"dl. franz avea dreptate, era ceva ciudat la mijloc"
"cititorul va face cunostinta mai tarziu cu fortareata vesela"
acum daca ma uit bine si mai stau sa sterg si sa adaug unele chestii, iese genial. ce sentimente de vizionar ma incercau atunci.
la sfarsit o muzichie in fapt de seara, sa mearga paginile prafuite:
dupa un weekend la iarba verde si vaci si porci (interpretabil) si caini si izvoare, am regasit bucurestiul de mult uitat prin doua mari elemente. gara de nord, in care era un super curent si vreo 4 grade mai putin ca afara (adevarat fenomen social) si un junghi de toata frumusetea in spate, care atunci cand respir ma pune pe pauza. sunt iritat, dar in acelasi timp bucuros ca e doar pe partea dreapta. ascult cityfm si imi dau seama ca 75% din ce se canta acolo nu imi place.
Posts
All Comments
