Isteriile de vara-toamna

dintre toate isteriile care mai invadeaza cateodata agenda personala a populatiei mai multor continente este si epopeea (care a inceput sa atinga deja ridicolul) a celui mai mare accelerator de particule din lume. ce se intampla de fapt este explicat mai simplu aici. de la vom muri cu totii si pana la gauri negre care vor inghiti pamantul, cam asa se prezinta repertoriul oamenilor care traiesc permanent sub amenintarea extraterestrilor si a underground mole people. in acelasi timp. sau ca ne vom intoarce in timp (eu as vrea prin anii 70 asa ). citeam undeva ca oamenii care lucreaza la dispozitiv au primit deja amenintari cu moartea.

ma gandesc ca o anumita stare de tensiune este dezirabila pentru ca lumea sa mearga bine. daca nu avem de ce ne teme, inventam. trebuie sa ne temem de ceva. trebuie sa stam cu ochii in patru dupa inaugurari de centrale nucleare, experimente stiintifice cu nume ciudate care sigur nu aduc nimic bun (mi-am adus aminte de efectul einstein-podolsky-rosen si teleportarea particulelor de care citisem in stiinta si tehnica) sau surubelnite misterioase venite din spatiu care se ciocnesc de satelitii meteo. cineva ne incearca. si toate aceste mici semne vor rabufni la un moment dat in ceva serios. bine, asta pana in 2012, cand oricum se deschide usa 13 si o imbulinam.