Tag

Iata ca Starlight lady m-a zapat cu un tag simpatic, care spune sa numesc doua carti asupra carora m-am abatut in ultima perioada. Una din ele musai neterminata. Cea mai neterminata carte a mea din toate timpurile este oricum fara nici un dubiu Dostoievski, "Crima si pedeapsa". Numai in ultima jumatate de an am inceput-o de trei ori si de trei ori am lasat-o. Da, asta este, Dostoievski nu mi-a spus prea multe. Inca.

Iata cum stam la capitolul lecturi la buza scortisoarei. Mai pe limba de fapt.

Ultima carte citita este "Teoria norilor", de Stephane Audeguy. Marea revelatie literara franceza din 2005, daca ne luam dupa ultima coperta. Cartea incepe superb cu un pasaj pentru care merita sa o citesti pe toata, indiferent la ce te astepti mai departe. Ea te va purta oricum ca pe o barca de hartie pe valuri cum nu gandesti. Imi aduc acum aminte si de slagarul "nori de hartie", marca Voltaj, long long time ago. Voi reproduce pasajul, ca sa fim intelesi:
"Pe la ora cinci dupa amiaza, toti copiii sunt tristi: incep sa inteleaga ce este timpul. Lumina paleste putin. Vor trebui sa intre in casa totusi, sa fie cuminti si sa minta." De aici totul e joaca de nori.

Cartea neterminata, ultima, ca mi se pare ca am ceva carti neterminate la activ, este cred "Confesiunile" lui Rousseau. Am pornit increzator la drum, dar m-am blocat si mai increzator pe la mijloc. Nu mai stiu de ce m-am apucat brusc atunci, cred ca sa recitesc Portocala mecanica. Stiu ca se anuntau chestiuni frumusele pe parcurs, in descrierile sale mai ales, in felul cum asternea oameni pe pagini, dar vantul m-a purtat deodata in alta parte. (Vroiam sa spun Ian McEwan, Durabila iubire, dar dupa aceea mi-am dat seama ca pana la urma am terminat-o.)

Sa extindem norul de hartie dara la Diana si la Alexosu, sef la literatura, doar, pe un forum respectabil.