un pic despre filme: am vazut ieri tinerete fara tinerete. auzisem eu mai demult ciripituri cum ca ar fi plictisitor si aburitor in mare parte. in mare parte asa e. il salveaza un pic pe margini imaginea pe alocuri, unele cadre interesante, filmarile la mare, unde parca ai vrea sa scrii sute de mii de pagini pe mal si jocul lui tim roth. ca poveste e cam aiurea. niste misculatii intrebatoare, experiente metafizice care sunt superficiale si introduse cam brutal, un fel de var aruncat in forta pe perete. mi-a placut de iures. mi-au placut culorile. cred ca si vantul a avut de spus multe in film. am avut senzatia ca bate tot timpul (nu sunt sigur insa daca nu aveam geamul deschis). bun, acum mai am de vazut restul e tacere, despre care am auzit si bune si rele. persoane de incredere spun ca e bun, alte persoane de incredere spun ca nu. de retinut de aici ca unele persoane de incredere nu vor mai fi de incredere